Art. 239. Durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii în primă instanţă

(1) În cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată. În toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanţă nu poate depăşi 5 ani.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data sesizării instanţei de judecată, în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv, şi, respectiv, de la data punerii în executare a măsurii, când faţă de acesta s-a dispus arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii sau în lipsă.
(3) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (1), instanţa de judecată poate dispune luarea unei alte măsuri preventive, în condiţiile legii. [art. 140 alin. 2 C.proc.pen. 1968]

Jurisprudență națională și europeană

Curtea recunoaște că riscul presiunii asupra martorilor poate să ... Vezi mai mult
Curtea recunoaște că riscul presiunii asupra martorilor poate să fi existat la început, însă consideră că el s-a atenuat și ... Click pentru abonare