Adnotări noi

1
Dispoziţiile art. 553 alin. (2), art. 595 alin. (2), art. 597 alin. (1) şi art. 598 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură penală au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea reținând că autorul excepţiei îşi întemeiază critica şi pe argumentul potrivit căruia „de cele mai multe ori, calea contestaţiei la executare este utilizată pentru a pune în discuţie aspecte legate de fondul cauzei. Or, analiza incidenţei cazurilor de intervenire a unei legi penale noi, de amnistie, prescripţie, graţiere sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei o poate face cu deplină legitimitate numai instanţa supremă”. Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, referindu-se la unanimitatea jurisprudenței și doctrinei cu privire la faptul că în cadrul contestaţiei la executare nu se pot pune în discuţie chestiuni ce antamează fondul cauzei în legătură cu care a fost pronunţată hotărârea judecătorească. Astfel, instanţa de contencios constituţional a statuat că procedura contestaţiei la executare este calificată ca un mijloc procesual de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Procedura contestaţiei la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestaţia la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii. [DCC nr. 695/2018 (M. Of. nr. 136 din 20 februarie 2019)] Ultima editare: 12 Iunie 2024, 09:58

Pentru a vedea toate adnotările din: Art. 597. Procedura la instanţa de executare activează un abonament aici.

2
Dispozițiile art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală cu referire la art. 597 alin. (5) din acelaşi act normativ au fost supuse controlului de constituționalitate, susținându-se că acestea ar fi neconstituționale întrucât dispoziţiile criticate, care nu permit suspendarea judecării cauzei în cazul ridicării unei excepţii de neconstituţionalitate într-o procedură care se soluţionează printr-o hotărâre nesusceptibilă de revizuire, nu sunt proporţionale cu scopul urmărit. Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând că prin Legea nr. 177/2010, a fost eliminată suspendarea de drept a soluţionării cauzei de fond pe durata derulării procedurii în faţa Curţii Constituţionale şi a fost introdus un nou motiv de revizuire a hotărârilor definitive: în materie civilă - declararea neconstituţionalităţii legii, ordonanţei ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă care a făcut obiectul unei excepţii invocate în cauza respectivă sau a altor dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare, respectiv în materie penală - soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare. Voinţa legiuitorului a fost aceea de a elimina invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în alt scop decât cel prevăzut de Constituţie şi lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părţi a acestui drept procesual. De asemenea, Curtea a reţinut că intervenţia legiuitorului, prin care a fost abrogată măsura suspendării de drept a cauzelor în care se invocă excepţii de neconstituţionalitate, constituie tocmai expresia asumării şi respectării obligaţiei ce revine statului cu privire la crearea cadrului legislativ corespunzător prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. [DCC nr. 160/2020 (M. Of. nr. 723 din 11 august 2020)] Ultima editare: 12 Iunie 2024, 10:07

Pentru a vedea toate adnotările din: Art. 597. Procedura la instanţa de executare activează un abonament aici.

3
Dispozițiile art. 597 alin. (7) şi ale art. 599 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea reținând că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că hotărârea pronunţată în cazul contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală este definitivă. Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de nconstituționalitate, observând că titlul împotriva căruia contestatorul a formulat contestaţia la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, este reprezentat de o decizie penală pronunţată de Curtea de Apel, care constituie hotărârea pronunţată, în cauza de fond, de către instanţa de apel, ca ultim grad de jurisdicţie ordinară. Astfel, prin decizia penală, Curtea de Apel a respins, ca nefondat, apelul promovat de către Parchet împotriva sentinţei penale a Tribunalului; a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, cerere formulată de reprezentantul Ministerului Public; a admis apelurile promovate împotriva sentinţei penale a Tribunalului de către mai mulţi inculpaţi, printre care şi autorul excepţiei de neconstituţionalitate, a desfiinţat parţial hotărârea judecătorească apelată şi a rejudecat cauza, faţă de anumiţi inculpaţi, printre care şi autorul excepţiei. Curtea a constatat că hotărârea pronunţată în cazul contestaţiei la executare, formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, împotriva unei hotărâri definitive pronunţată în calea ordinară a apelului este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac. Curtea a reţinut că legiuitorul poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale. Astfel, cum hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, şi hotărârea pronunţată în contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală este definitivă. În soluţionarea contestaţiei la executare, instanţa judecătorească poate dispune oricare dintre soluţiile prevăzute de art. 425 ind. 1 alin. (7) din Codul de procedură penală. [DCC nr. 608/2020 (M. Of. nr. 82 din 26 ianuarie 2021)] Ultima editare: 12 Iunie 2024, 10:17

Pentru a vedea toate adnotările din: Art. 597. Procedura la instanţa de executare activează un abonament aici.

4
Dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. d) C.proc.pen. au fost supuse controlului de constituționalitate, susținându-se că normele criticate sunt neconstiuționale întrucât atunci când este pusă în executare o măsură de siguranţă, persoana interesată nu poate formula contestaţie la executare, neavând, prin urmare, acces liber la justiţie, întrucât textul criticat, într-o interpretare literală şi restrictivă, permite formularea unei astfel de contestaţii doar în cazul pedepselor. S-a susţinut, totodată că textul criticat creează discriminare între persoanele cărora le-au fost aplicate pedepse penale, care au dreptul de a promova contestaţie la executare, şi cele cărora le sunt aplicate doar măsuri de siguranţă, care nu beneficiază de acest drept. Curtea a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate, reținând că constată că noţiunea de cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei din cuprinsul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală nu are în vedere o revizuire a cuantumului pedepsei dispus prin hotărâre judecătorească definitivă, deoarece aceasta ar echivala cu o încălcare a autorităţii de lucru judecat, ci micşorarea sau stingerea pedepsei astfel dispuse ca urmare a intervenirii unor cauze, cum este, cu titlu de exemplu, plata integrală sau parţială de către persoana condamnată a obligaţiei stabilite în sarcina sa. Potrivit art. 574 lit. d) din Codul de procedură penală, executarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale, în situaţia invocată de autorul excepţiei, se realizează potrivit dispoziţiilor cap. VIII din Codul de procedură fiscală, ce reglementează stingerea creanţelor fiscale prin executare silită. Rezultă că persoana interesată poate să formuleze contestaţie la executare împotriva măsurii de siguranţă a confiscării speciale dispuse în condiţiile din prezenta cauză şi îşi va întemeia cererea pe dispoziţiile art. 172 şi următoarele din Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale art. 712 şi următoarele din Codul de procedură civilă. Acest mecanism juridic, bazat pe dispoziţiile Codului de procedură civilă, este de altfel justificat de caracterul patrimonial al măsurii confiscării, indiferent de natura bunurilor care fac obiectul acesteia, caracter rezultat din faptul că de natura confiscării este trecerea bunurilor supuse acesteia din proprietatea persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală în proprietatea statului. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor cuprinse în titlul V al părţii speciale a Codului de procedură penală, intitulat „Executarea hotărârilor penale”, cap. II „Punerea în executare a hotărârilor”, contestaţiile privind executarea măsurii de siguranţă a confiscării se încadrează în categoria contestaţiilor ce au ca obiect executarea dispoziţiilor civile prevăzute la art. 600 din Codul de procedură penală. Curtea a constatat că persoanele în privinţa cărora sunt pronunţate hotărâri penale definitive prin care nu sunt aplicate pedepse, dar este menţinută măsura de siguranţă a confiscării speciale, se află în situaţii juridice diferite de cele condamnate la pedepse penale definitive şi care ar putea invoca o cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, conform art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. Această diferenţă justifică reglementarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit în privinţa posibilităţii de a contesta măsura de siguranţă a confiscării speciale, faţă de cel al contestării executării hotărârilor penale sub aspectul pedepselor penale aplicate. [DCC nr. 589/2015 (M. Of. nr. 897 din 2 decembrie 2015); DCC nr. 273/2016 (M. Of. nr. 511 din 7 iulie 2016); DCC nr. 296/2018 (M. Of. nr. 628 din 19 iulie 2018)] Ultima editare: 12 Iunie 2024, 10:42

Pentru a vedea toate adnotările din: Art. 598. Contestaţia la executare activează un abonament aici.

5
Dispoziţiile art. 598 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost supuse controlului de constituționalitate, susținându-se că normele criticate sunt neconstituționale întrucât între cazurile în care se poate promova o contestaţie împotriva executării hotărârii penale nu este trecută şi „eroarea judiciară notorie”, precum şi ipoteza „în alte cazuri”. Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând că autoarea excepţiei tinde la relevarea pretinsei neconstituţionalităţi a textului de lege criticat prin raportare nu la conţinutul normativ intrinsec, ci prin raportare la o anumită soluţie legislativă pe care acesta nu o cuprinde. De asemenea, Curtea a observat că procedura contestaţiei la executare este calificată ca un mijloc procesual de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Curtea s-a referit la decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 prin care a statuat că hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului, ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se schimba conţinutul hotărârii puse în executare în acord cu situaţia obiectivă prin operarea modificărilor corespunzătoare în procedura executării. Instanţele superioare nu trebuie să îşi folosească dreptul de reformare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare, şi nu pentru a proceda la o nouă analiză. [DCC nr. 819/2015 (M. Of. nr. 106 din 11 februarie 2016)] Ultima editare: 12 Iunie 2024, 10:49

Pentru a vedea toate adnotările din: Art. 598. Contestaţia la executare activează un abonament aici.

6
Dispozițiile art. 598 alin. 1 C.proc.pen. au fost supuse controlului de constituționalitate, susținându-se că normele criticate sunt neconstituționale întrucât nu permit invocarea prescripției în cazul neachitării unei amenzi administrative, iar termenul de prescripție este împlinit, precum și faptul că persoana sancţionată şi nemulţumită de soluţia dată plângerii sale, în procedura prevăzută de art. 339 din Codul de procedură penală, nu se poate adresa instanţei judecătoreşti în cadrul unei contestaţii la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din acelaşi act normativ. Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând că, spre deosebire de reglementarea anterioară (art. 126 alin. 2 și 3 C.pen. din 1969), în care se prevedea că termenul de prescripție a executării sancțiunilor cu caracter administrativ era de un an, noua legislație nu mai prevede dispoziţii relative la modalitatea de executare a amenzilor administrative aplicate în temeiul art. 19 din Legea nr. 255/2013. Curtea a constatat că jurisprudenţa a confirmat posibilitatea aplicării amenzii administrative în cazul incidenţei art. 19 din Legea nr. 255/2013. De asemenea, Curtea a reţinut că amenda administrativă reprezintă o sancţiune extra penală, ce se aplică însă de către organele judiciare învestite cu sancţionarea unei cauze penale. Aşa fiind, în practică s-a statuat că stabilirea acesteia se realizează independent de posibilităţile de plată ale făptuitorului, având rolul de a atrage atenţia asupra consecinţelor conduitei adoptate, fiind exclusă posibilitatea înlăturării executării acesteia pe calea unei contestaţii la executare prevăzute de Codul de procedură penală. În acest context, Curtea a constatat că în această materie sunt incidente dispoziţiile de drept comun în materia executării creanţelor fiscale reglementate prin intermediul Codului de procedură fiscală. [DCC nr. 268/2019 (M. Of. nr. 847 din 18 octombrie 2019)] Ultima editare: 12 Iunie 2024, 11:02

Pentru a vedea toate adnotările din: Art. 598. Contestaţia la executare activează un abonament aici.

7
Dispozițiile art. 598 alin. 2 C.proc.pen. au fost supuse controlului de constituționalitate, susținându-se că, prin atribuirea către instanţe de grad inferior a competenţei de punere în executare şi rezolvare a incidentelor intervenite în timpul executării hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce decurge din respectarea principiului legalităţii. Curtea a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate. [DCC nr. 695/2018 (M. Of. nr. 136 din 20 februarie 2019); DCC nr. 160/2020 (M. Of. nr. 723 din 11 august 2020); DCC nr. 608/2020 (M. Of. nr. 82 din 26 ianuarie 2021); a se vedea https://codurilepenale.ro/art-553-instanta-de-executare/; https://codurilepenale.ro/adnotare/ccr-art-597-alin-7-c-proc-pen-constitutionalitate/] Ultima editare: 12 Iunie 2024, 11:21

Pentru a vedea toate adnotările din: Art. 598. Contestaţia la executare activează un abonament aici.

8
În cadrul controlului a priori, Curtea Constituțională a analizat intenția legiuitorului de modificare a dispozițiilor art. 598 alin. 1 lit. d) C.proc.pen., în sensul: „d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, inclusiv o lege penală mai favorabilă sau o decizie a Curţii Constituţionale referitoare la conţinutul infracţiunii pe care s-a întemeiat hotărârea penală pronunţată.” Criticile de neconstituționalitate au vizat crearea unui paralelism de reglementare cu art. 595 C.proc.pen. prin referire la „legea penală mai favorabilă”, neclaritatea normei, întrucât se referă la „o decizie a Curții Constituționale”, și nu la o decizie de admitere a Curții, precum și permisiunea rejudecării unor cauze ca urmare a intervenirii unei decizii a Curții Constituționale, chiar în cazul în care nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Curtea a constatat neconstituționalitate normei modificatoare, reținând, cu privire la prima critică, că nu orice lege penală mai favorabilă poate constitui temei pentru aplicarea dispoziţiilor art. 595 din cod, ci doar acea lege penală care prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa. Noua reglementare extinde nepermis de mult incidenţa cazurilor de contestaţie la executare cu consecinţa afectării autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive. În ce privește a doua critică, Curtea a reținut că pentru a înţelege raţiunea acestei reglementări, trebuie pornit de la premisa că doar o decizie de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate poate avea efecte asupra „conţinutului infracţiunii”, aşa cum se exprimă legiuitorul, respectiv asupra unei norme de incriminare în vigoare. Deciziile de respingere pronunţate de către Curtea Constituţională nu au această putere, întrucât în aceste situaţii instanţa de control constituţional, fie nu se pronunţă pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate (o respinge ca inadmisibilă), fie se pronunţă pe fond, dar găseşte textul în acord cu Legea fundamentală (respinge excepţia ca neîntemeiată). Prin urmare, doar o decizie de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate poate constitui temeiul unei acţiuni prin care se tinde la modificarea unor raporturi juridice definitiv stabilite sau, aşa cum este cazul de faţă, la schimbări în executarea unor hotărâri definitive, iar legiuitorul trebuie să precizeze aceasta în mod expres. De asemenea, sintagma „referitoare la conţinutul infracţiunii” este neclară, improprie circumscrierii sferei sale de incidenţă. Un nou caz de contestaţie la executare trebuie să fie riguros reglementat pentru a justifica afectarea principiului autorităţii de lucru judecat, astfel încât să se înscrie în logica reglementării. În ce privește a treia critică de neconstituționalitate, Curtea a constatat că aceasta se fundamentează pe comparaţia realizată de autorii sesizării între norma criticată şi soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care condiţionează posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii de admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză. Într-adevăr, potrivit normei la care se face referire, persoanele care au calitatea de părţi în cauzele în care nu s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate nu pot invoca o decizie de admitere a Curţii Constituţionale drept temei pentru formularea căii de atac a revizuirii. De altfel, acest fapt l-a stabilit chiar instanţa constituţională, prin decizia nr. 126 din 3 martie 2016, raționament aplicabil pe deplin în ipoteza exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi priveşte orice decizie de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate referitoare la norme de procedură penală ori de drept material penal, dar care nu au ca efect dezincriminarea faptei sau micşorarea limitei maxime a pedepsei. Atunci însă când printr-o decizie de admitere a Curţii Constituţionale se constată neconstituţionalitatea totală sau parţială a unei norme de incriminare, decizia echivalează, în privinţa efectelor, cu o lege de dezincriminare. Deciziile instanţei constituţionale, prin caracterul lor general obligatoriu, creează cadrul necesar aplicării art. 4 din Codul penal privind dezincriminarea, atât pentru cauzele în curs, cât şi pentru cele definitiv soluţionate, întrucât ele au capacitatea de a scoate din vigoare o normă de incriminare. Curtea, concluzionând, a apreciat că legiuitorul are dreptul de a stabili decizia de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate ca temei al stingerii sau micşorării pedepsei sau măsurii educative, însă reglementarea acestui nou caz trebuie să îndeplinească cerinţele de calitate ale normei, aceasta presupunând inclusiv faptul că nu trebuie să se regăsească şi ca un caz de revizuire, care constituie o cale extraordinară de atac împotriva hotărârii judecătoreşti definitive. [DCC nr. 633/2018, parag. 1002-1022 (M. of. nr. 1020 din 29 noiembrie 2018); a se vedea și https://codurilepenale.ro/adnotare/adnotare-14996/, cu referire la DCC nr. 651/2018 prin care Curtea Constituțională admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu prevede şi decizia Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, este neconstituţională] Ultima editare: 12 Iunie 2024, 11:43

Pentru a vedea toate adnotările din: Art. 598. Contestaţia la executare activează un abonament aici.

9
Dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. d) C.proc.pen. au fost supuse controlului de constituționalitate din perspectiva faptului că dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor nu reprezintă o cauză de micşorare a pedepsei în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, și astfel, dispozițiile legii speciale nu pot fi invocate pe calea contestației la executare. Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, reținând că anterior pronunțării încheierii de sesizare de către Curtea de Apel, ÎCCJ - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat decizia nr. 4 din 13 februarie 2020 prin care s-a statuat că aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu poate fi invocată pe calea contestaţiei la executare, întrucât aceste dispoziţii nu reglementează chestiuni ce se încadrează între cazurile prevăzute de art. 598 din Codul penal. Curtea a reținut că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Astfel, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. [DCC nr. 585/2023 (M. Of. nr. 162 din 27 februarie 2024)] Ultima editare: 12 Iunie 2024, 11:51

Pentru a vedea toate adnotările din: Art. 598. Contestaţia la executare activează un abonament aici.

10
Dispozițiile art. 275 alin. (2) şi ale art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală au fost supuse controlului de constituționalitate, susținându-se că nu există, în contextul prevederilor legale actuale, posibilitatea contestării executării cheltuielilor de procedură către stat şi, deci, astfel de contestaţii la executare sunt inadmisibile. S-au invocat prevederile constituționale ale art. 16, art. 20, art. 22, art. 24, art. 52 şi art. 124, precum și prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenție. Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, referindu-se la jurisprudența sa anterioară prin care a reținut că nicio normă constituţională nu impune gratuitatea actului de justiţie, iar normele de procedură sunt în competența exclusivă a legiuitorului. De asemenea, Curtea a constatat că executarea silită a creanţelor ce rezultă din neplata cheltuielilor judiciare către stat stabilite prin dispoziţia din hotărârea penală sau din ordonanţa procurorului este guvernată de dispoziţiile Codului de procedură fiscală, reglementare care prevede posibilitatea persoanelor interesate de a face contestație împotriva oricărui act de executare. Curtea a apreciat că trebuie realizată o distincţie între posibilitatea contestării întinderii şi modului în care trebuie suportate cheltuielile judiciare avansate de stat, pe de-o parte, şi posibilitatea contestării actelor de executare efectuate în cazul executării silite a creanţelor ce rezultă din neplata cheltuielilor judiciare către stat stabilite prin dispoziţia din hotărârea penală sau din ordonanţa procurorului, pe de altă parte. Astfel, în cazul contestării întinderii şi modului în care trebuie suportate cheltuielile judiciare avansate de stat sunt incidente prevederile Codului de procedură penală, pe când în situaţia contestării actelor de executare efectuate în cazul executării silite a acestor sume sunt aplicabile prevederile Codului de procedură fiscală. [DCC nr. 524/2021 (M. Of. nr. 44 din 14 ianuarie 2022)] Ultima editare: 12 Iunie 2024, 12:02

Pentru a vedea toate adnotările din: Art. 598. Contestaţia la executare activează un abonament aici.