Adnotări noi

Competenţa materială a judecării unei contestaţii în anulare, deşi nu este reglementată în mod expres de dispoziţiile Codului de procedură penală, aparţine instanţei care a soluţionat apelul şi a pronunţat hotărârea definitivă asupra fondului unei cauze (în situaţia în care hotărârea de fond a fost atacată cu cale de atac ordinar, cum este cazul de faţă). Curtea constată că prezenta contestaţie în anulare a fost soluţionată de o instanţă de judecată necompetentă, ierarhic inferioară celei competente material. [CA Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, decizia nr. 861 din 22 septembrie 2023, www.rejust.ro] Ultima editare: 23 Septembrie 2023

Curtea reţine că evaluarea prejudiciului moral suferit de către partea civila trebuie raportat la şi la propria contribuţia acesteia la declanşarea conflictului, la conduita sa agresiva verbal şi jignitoare, lipsita de orice justificare, sens în care apreciază ca se impune reducerea cuantumului daunelor morale de la 6.000 euro la 10.000 lei. [CA Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, decizia nr. 638 din 22 septembrie 2023, www.rejust.ro] Ultima editare: 23 Septembrie 2023

Jurisprudenţa creată în materia infracţiunii de trafic de migranti, agravanta stipulată de art. 263 alin. 2 lit. b) Cod penal a fost reţinută atunci când elementele de fapt ce au caracterizat acţiunea de racolare, îndrumare, călăuzire, transportare, transferare sau adăpostire a migraților au fost de natură să creeze un pericol consistent pentru viaţa, integritatea sau sănătatea acestor persoane, cum ar fi transportul sau adăpostirea în spatii închise, pe o durată lungă, la temperaturi extreme, fără asigurarea hidratării sau alimentării minimale, etc. Or, în prezenta cauză, chiar dacă inculpaţii au încălcat normele privind numărul maxim de pasageri admis pentru autoturismul respectiv, precum şi regulile privind folosirea sistemelor de siguranţă, gradul de pericol la care au fost expuși migranţii în calitate de pasageri nu este unul suficient de ridicat pentru a atrage forma agravantă a infracţiunii incriminate de art. 263 Cod penal. [CA Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, decizia nr. 631 din 22 septembrie 2023, www.rejust.ro] Ultima editare: 23 Septembrie 2023

În opinia instanţei de control judiciar, profilul socio-profesional al inculpatului creează premisa conştientizării pe deplin de către acesta a gravităţii faptei săvârşite şi a adoptării pe viitor a unui comportament conform normelor juridice penale în domeniul circulaţiei pe drumurile publice. Un argument în plus al soluţiei ce va fi dispusă prin prezenta decizie este şi acela al trecerii unei perioade de timp de 4 ani de la data săvârşirii faptei, perioadă în care exercitarea dreptului de a conduce a fost suspendată. Or, această perioadă este suficientă pentru a crea convingerea instanţei de control judiciar în sensul că inculpatul a conştientizat pe deplin consecinţele nerespectării regulilor privind circulaţia pe drumurile publice, iar în viitor va adopta o atitudine conformă legislaţiei rutiere lato sensu. Prin urmare, Curtea apreciază că obligaţia impusă inculpatului pe durata termenului de supraveghere, de a nu conduce vehicule categoria B, prevăzută de art. 85 alin. 2 lit. g) C.pen., este excesivă, fiind aşadar disproporţionată faţă de scopul urmărit de legiuitor prin impunerea acestei obligaţii, acela de a preveni săvârşirea pe viitor a unor fapte similare celei din prezenta cauză. [CA București, secția a II-a penală, decizia nr. 1355 din 22 septembrie 2023, www.rejust.ro] Ultima editare: 23 Septembrie 2023

Suficienţa probelor, din perspectiva incidenţei dispoziţiilor art. 305 alineat 3 Cod de procedură penală, este apreciată de organului de urmărire penală. [CA Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, încheierea nr. 118/CCP din 22 septembrie 2023, www.rejust.ro] Ultima editare: 23 Septembrie 2023

Cu privire la caracterul fictiv al operaţiei comerciale avute în vedere prin dispoziţiile art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005 este de menţionat faptul că prin „caracter fictiv” nu se înţelege lipsa sau neîndeplinirea condiţiilor de formă pe care trebuie să le îndeplinească documentele economice (în speţă, facturile fiscale), ci conţinutul operaţiunii juridice pe care respectivul document comercial este destinat să îl ateste. Din economia acestor dispoziţii rezultă că pentru a îndeplini condiţia tipicităţii, operaţiunea fictivă trebuie să fie o operaţiune inexistentă în realitatea obiectivă a raportului juridic comercial consemnat în respectivul act contabil. În cauza de faţă inexistenţa în realitatea obiectivă a operaţiunilor comerciale desfăşurate cu cele 26 de societăţi comerciale, respectiv 34 de societăţi comerciale, rezultă din coroborarea faptelor şi împrejurărilor cuprinse în mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că majoritatea societăţilor menţionate în facturile în cauza la rubrica furnizor, sunt societăţi care nu au ca obiect de activitate colectarea cu ridicata a deşeurilor şi resturilor sau comerţul cu deşeuri feroase sau neferoase, ci, dimpotrivă, au un obiect de activitate ce nu are nicio legătură cu bunurile pretins livrate. Curtea constată că nu este fondată solicitarea de achitare formulată de inculpaţi în considerarea faptului că toate cheltuielile înregistrate în perioada dedusă judecăţii în contabilitatea firmelor au avut la bază operaţiuni comerciale reale, probele din cauză dovedind fără dubiu că operaţiunile comerciale cu cele 60 de societăţi comerciale au fost operaţiuni fictive. [CA Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, decizia nr. 1550 din 22 septembrie 2023, www.rejust.ro] Ultima editare: 23 Septembrie 2023

Atunci când decizia este pronunţată în urma unui proces, jurisprudenţa a stabilit că principiul ne bis in idem se aplică indiferent dacă inculpatul a fost achitat sau, dimpotrivă, condamnat. Acest lucru este valabil şi pentru situaţia judecării în lipsă a inculpatului, dar şi pentru o achitare din lipsă de probe în urma unui proces complet. (…) incidenţa principiului ne bis in idem, respectiv autoritatea de lucru judecat, pot opera în cazul soluţiilor dispuse de procuror prin care se stinge definitiv acţiunea penală, cum ar fi, de pildă, renunţarea la urmărirea penală reglementată de art. 318 C.proc.pen. sau încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, în sensul art. 478 şi următoarele C.proc.pen. Prin urmare, nu toate soluţiile de netrimitere în judecată, de clasare, date de procuror, se încadrează în noţiunea de hotărâre definitivă, deoarece, în cele mai multe cazuri, soluţiile adoptate nu sunt definitive, putând fi redeschisă urmărirea penală. [CA Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, decizia nr. 1550 din 22 septembrie 2023, www.rejust.ro] Ultima editare: 23 Septembrie 2023

Pentru a se dispune o soluţie de achitare în baza art. 16 alin. 1 lit. c) C.proc.pen., este necesar ca din probele administrate să rezulte că fapta există, constituie infracțiune, însă nu a fost săvârșită de suspect sau inculpat (ori există un dubiu semnificativ în această privință), ci de o altă persoană (determinată sau nedeterminată); așadar, sintagma „nu există probe” nu trebuie raportată la fapta investigată, ci la persoana acuzată de comiterea faptei investigate, implicând, mai întâi, desfășurarea activităților investigative de către organele de urmărire penală, iar ulterior, în urma evaluării probatoriului, constatarea existenței faptei, dar nu și a comiterii ei de către suspect sau inculpat. [CA Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, decizia nr. 1550 din 22 septembrie 2023, www.rejust.ro] Ultima editare: 23 Septembrie 2023

Curtea constată că în mod nelegal, instanţa de prim grad a dispus achitarea inculpatei în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c) C.proc.pen. în condiţiile în care a reţinut că fapta imputată persoanei juridice nu a produs un prejudiciu penal, pentru situaţia din speţă, impunând-se ca soluţia de achitare să fie întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. 1 lit. b) teza I din C.proc.pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, având în vedere modificările legislative, prin care s-a stabilit că prejudiciul constând în contribuţia la fondul de mediu nu mai face parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005. [CA Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, decizia nr. 1550 din 22 septembrie 2023, www.rejust.ro] Ultima editare: 23 Septembrie 2023

Soluţia primei instanţe de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii respectiv complicitate la această infracţiune este neîntemeiată. În esenţă, prima instanţă a reţinut că sumele ridicate din conturile (…), reţinute în raportul de expertiză contabilă ca reprezentând diferenţa între sumele ridicate de inculpaţi din conturile bancare în care au fost virate sumele încasate din marfa vândută, conform documentelor financiar contabile, şi sumele stabilite de expert ca reprezentând costul estimat al mărfurilor achiziţionate de la pesoane fizice, au fost folosite integral pentru achiziţie de fier vechi, adică în interesul societăţii. Curtea observă însă că, în lipsa unor înregistrări contabile legale din care să rezulte destinaţia dată de inculpaţi acestor sume, faptul că ar fi fost folosite pentru achiziţia de fier vechi este o supoziţie. Nu poate fi negat faptul că, probabil, o parte din sumele menţionate au fost folosite în acest scop, însă în nici un caz întreaga sumă deoarece o astfel de ipoteză ar presupune că preţurile menţionate în facturile fictive înregistrate de inculpaţi în contabilitate ar fi de fapt cele reale, aspect care însă, în mod evident, nu poate subzista. Curtea reţine că, în mod obişnuit, în cazul tipului de evaziune fiscală folosit de inculpat prin folosirea facturilor fictive se urmăreşte, pe lângă fraudarea bugetului de stat, fie ascunderea achiziţiei de fier vechi de la persoane fizice care nu îl deţin în mod legal (persoane implicate în furtul de fier vechi), fie camuflarea unor circuite economice evazioniste în care societăţi comerciale care au dobândit în mod nelegal fier vechi (de obicei tot prin achiziţia sau din surse ilicite) îl vând mai departe, fără întocmirea documentelor legale, către alte societăţi comerciale. Totodată, în toate aceste cazuri, preţurile de achiziţie a fierului vechi sunt mult reduse faţă de preţul pieţei sau faţă de preţul la care acesta este înstrăinat ulterior prin tranzacţii efectuate legal. În aceste condiţii, aprecierea primei instanţe în sensul că sumele retrase de inculpaţi în numerar din conturile bancare ar fi fost folosită în interesul celor trei societăţi este lipsită de orice suport probator. [CA Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, decizia nr. 1550 din 22 septembrie 2023, www.rejust.ro] Ultima editare: 23 Septembrie 2023